Pilot

"Buna seara prieteni!" Ma rog...nu e seara, pentru ca este ora 14, dar asta e irelevant. Nu stiam nicio alta introducere mai buna decat cea a lui Minculescu, si in plus eu nu ma pricep la introduceri. Care este scopul acestui blog? Pai...niciunul. Nu caut decat sa-mi readuc aminte de zilele in care scrisul era o evadare, o metoda sa ma cunosc mai bine, si sa ma cunoasca si cei din jur...asta daca nu s-au plictisit deja de mine, pentru ca vorbesc prea mult si asta le mai trebuia lor, sa-si faca Militaru blog(Militaru fiind...eu).
Pai pentru cei care deja ma cunosc, nu mai este nevoie de introduceri. Aveti cu totii amintiri cu mine, unele mai bune, care merita povestite la un pahar de...vorba...altele care mai bine raman intre noi, si le pastram ca secrete care ne vor uni pe tot restul vietii. Iar pentru cei care nu ma cunosc...nu este nimic special la mine. Sunt cam pitica si cam grasuta, in ultimul timp. Incapatanata, cam fitoasa la prima vedere, la a doua vedere si mai fitoasa. Ca atuuri nu am foarte multe, dar ascult muzica buna. Si cand eu zic "muzica buna" inseamna ca nimeni nu are dreptul sa ma contrazica aici. Ce am descoperit eu la mine, in decursul vietii mele lungi(24 ani, by the way) este ca iubesc oamenii si imi iau inspiratia de la ei. Nu intotdeauna sunt inspirata, asa ca daca vreodata va plictiseste ceea ce scriu, puteti sa dati vina pe prietenii mei, hihi. Asadar, si prin urmare, minunatul-meu-blog va fi despre oamenii frumosi pe care i-am intalnit, cei pe care ii voi intalni, si in ultimul rand despre mine, pentru ca, nah, este al meu, si nu vreau sa ma desconsider.
Si in incheierea acestei prime postari vreau sa mentionez ca eu am mai avut doua tentative de bloguri. Primul meu blog a fost creat cand eu abia facusem majoratul si scriam despre moarte, cruci si cimitire, ca toti copiii emo. De asemenea mai scriam despre fluturi, gargarite si alte barzauni pe care le aveam eu in minte. "Celebrul" blog se numea "nuvreausipunct" si in memoria lui l-am creat si pe acesta. Pentru ca fie el bun, fie mai putin bun, pentru mine a avut un mare impact. Postarile acelea ma reprezentau si le scriam cu sufletul, mai mult decat as putea acum sa exprim sau sa simt ceva. Si pentru a nu va mai creste suspansul(ca stiu ca va roade curiozitatea,clar!!), blogul acela a fost sters pentru ca mi s-a spus ca nu ma pricep la scris si ca nu fac bine ceea ce fac, iar eu ca o bleaga am suferit si de atunci nu am mai scris. O data cu varsta a venit si maturitatea, sau cel putin asa tind sa cred, asa ca pentru toti criticii, care vor exista, sau nu, sau care exista, sau nu, I just want to say... nu conteaza cat de bine scriu, sau cat de mult va place. Nu caut fani. Caut persoane care rezoneaza cu mine, si cu care sa rezonez eu. Caut sa redescopar placerea de a transpune in scris gandurile care imi trec prin cap, pentru mine, sau pentru nimeni, pentru ca lucrurile pe care nu le spui, se pierd. Si este pacat sa pierdem ceva. Eu una nu vreau sa pierd nimic.
So...Cheers to that!