Dragii mei...
Nu sunt prima care abordeaza acest subiect, am vazut ca este netul plin, asadar nu este nimic original in aceasta postare...dar sper ca daca insist si eu alaturi de "surorile mele" burtoase, poate intr-un final ceva se va schimba.
As vrea sa mentionez cateva lucruri pe care sa nu le zici niciodata unei femei gravide. Pe mine personal ma enerveaza, la culme, si precum am putut observa, nu sunt singura. Cele care au fost, sau sunt in postura aceasta probabil stiu despre ce este vorba, iar cele care vor fi, vor afla, bineinteles.
In primul si in primul rand este problema cu kilogramele. Peste tot unde ma duc, aceeasi discutie: "te-ai ingrasat!", "nu te-ai ingrasat!", "vaaaaaaaai, da', cate kilograme ai luat?", "sigur nu ai gemeni?", "te mai cuprind hainele?" NU!!! raspunsul este NU! Nu ma mai cuprind hainele pe care le aveam, da', m-am ingrasat, nu, nu am gemeni! Adica pe langa faptul ca suntem noi pline de hormoni si de nervi ca trebuie sa ne schimbam garderoba, mai trebuie sa si suportam n'spe mii de comentarii referitoare la faptul ca ne-am ingrasat. Si ceea ce mi se pare de-a dreptul hilar este faptul ca unei femei, care nu este insarcinata, nu i se spune niciodata ca este grasa, chiar daca este. Toata lumea o protejeaza, chiar daca mananca dimineata, la pranz, si seara, shaorma "cu-de-toate"! Pai bravo ma!
Apoi mai este treaba cu sfaturile. Cand esti gravida, toata lumea simte nevoia sa iti dea sfaturi. Ceea ce inteleg ca nu vine din rea vointa, dar serios! parca sunt din nou la gradinita si sunt total nestiutoare. Toti se grabesc sa iti spuna ce sa mananci, ce sa nu, ce sa bei, cum sa te imbraci, cu ce creme sa te dai, ce sa faci dupa ce nasti, ce sa faci in timp ce nasti, ce sa faci apoi cu copilul, etc etc, de parca tu acuma ai picat din copac si ai picat fix intr-un vrej care te-a lasat bortoasa si nu stii ce sa faci de acum incolo. De parca in momentul in care esti mama, fie la o varsta mai frageda, sau nu, nu vei stii TU ce este mai bine pentru tine si pentru copilul tau. Nu ma intelegeti gresit, un sfat este intotdeauna bine venit, dar e posibil sa intre pe o ureche si sa iasa pe alta, pentru ca fiecare o sa procedeze asa cum considera ca este mai bine, nu cum i-a zis x si y. Zic eu...
Apoi vine problema cu nasterea. "Cum vei naste? Cezariana? Dar de ce? VAAAAAI! Ce oroare!:))"
Si aici intervine fiecare cu parerea si experienta sa. Cele care au nascut prin cezarianta te vor asigura ca asa este cel mai bine, iar cele care au ales nasterea normala, te vor asigura ca asa este cel mai bine. Ca sa imi spun si eu umila mea parere...Cred ca nasterea este o experienta pe care fiecare vrea sa o traiasca in felul in care considera ea ca se va simti cel mai in siguranta. Cand ma gandesc la acel moment vreau sa fiu cat se poate de putin speriata, si sigura pe faptul ca totul va fi bine. Asa ca nu va mai irositi degeaba vorbele in ceea ce priveste acest subiect pentru ca suntem cu toate diferite, din fericire, iar eu nu sunt de acord sa sufar chinurile nasterii doar pentru ca a muscat Eva din mar.
Mai este si treaba cu al doilea copil. Vrei al doilea copil? Daca da, vai de capul tau, ce o sa patesti. Nu o sa mai fii om, nu o sa mai dormi, nu vei mai manca, respira. Vei ceda nervos si te vom vizita la balaceanca. Nu vrei al doilea copil? Cea mai mare greseala! Iti lasi copilul singur pe lume, vei regreta toata viata. O sa plangi lacrimi de sange pentru ca nu ai facut si al doilea copil. Pai da stati fratilor!!! Stati sa vad si eu cum e cu unu', apoi va spun daca il vreau pe al doilea. Promit.
In rest...ce sa va mai spun. A fi gravida are parti bune si parti mai putin bune. Dar m-am gandit asa un pic, inainte de a deveni vreun pic frustrata, in general asa, in viata, cred ca este cazul sa te intrebi daca nu cumva esti inconjurat de persoanele nepotrivite.
Cam astea sunt doleantele mele de la aceasta ora. Promit ca daca nu va opriti, la un moment-dat voi arunca cu shaorma in voi si nu o sa va suparati pe mine pentru ca veti stii ca este din cauza hormonilor.
Until then...xoxo, pregnant girl.
