"Stop making stupid people famous!"

Si uite asa ajung la intrebarea: "A fi, sau a nu fi pitipoanca?"
Bineinteles, raspunsul este NU!!
M-am gasit vinerea trecuta in Barletto Club. Niciodata nu am fost adepta cluburilor de fite. Toata lumea stie ca de fiecare data cand am ales sa merg undeva, am ales, si voi alege intotdeauna localurile de genul Fire, Iron City, Club A, tanananana, etc, etc. Nu zic ca asa cum zic eu este bine, si nici ca locurile pe care eu le prefer ar trebui sa fie alegerile tuturor (desi mi-ar placea asta). Si cum ziceam, m-am gasit acolo, cu prietenii mei, toate bune si frumoase. Am reusit sa trec peste faptul ca muzica era toata remixata, si ca o singura data am auzit un acord de "Smoke on the water", care a durat cam 3 secunde, si apoi a intrat un mix dubios. Am putut sa trec si peste oamenii care se miscau toti in acelasi ritm, aritmic, pentru ca sincer, tot asa dansam si eu, ca nici nu prea aveai cum, altfel. Deci, cum spuneam, nivelul meu de toleranta (pentru mine, cel putin), a fost maxim. Si ca sa ajung la subiectul serii, cand am ajuns la baie, nu mare mi-a fost mirarea cand am vazut ca este full! Ceva normal, intotdeauna este coada la baie la fete. Si asa ma postez si eu printre fetele de pe acolo, si asteptam sa se elibereze o toaleta, ca sa ma eliberez si eu. Si am profitat de timpul minunat petrecut acolo cu acele fiinte minunate, de altfel. Cat timp asteptam eu, am reusit sa studiez comportamentul acelor fiinte-neevoluate. Imi pare rau ca jignesc, dar este simpla mea parere, intr-o tara democrata. Unghii false, gene false, buze rujate, aranjate, machiate, fardate, toateeee la fel. Si langa mine, doua specimente, superbe de altfel, isi faceau poze cu telefonul in oglinda, si isi tuguiau buzele si schimbau pozitiile, cand din stanga, cand din dreapta. Din pacate oriunde ma postam, apaream in pozele lor. Nu am putut sa ma abtin sa nu zambesc dispretuitor, gandindu-ma ca pozeaza si ele ca sa isi schimbe poza de profil, pe Facebook, in goana lor disperata dupa like-uri si comentarii. Si intr-un final dupa ce am incetat sa ma mai minunez, am realizat ca nicio toaleta nu era ocupata, si ca toate mandrele de acolo doar isi retusau fetele. Si am reusit sa fug de acolo cu vezica goala si cu un nou subiect pe care sa-l abordez pe blog.
Acelasi sentiment l-am avut astazi, cand am aprins televizorul pentru ca nu imi mergea netul. Si am dat pe MTV, sa fie muzica in timp ce robotesc eu prin casa. Am avut marea placere si onoare sa vad videoclipul Andreei Balan- Iubi, o adevarata capodopera muzicala! De asemenea m-am cultivat si cu noua melodie a Corinei - Miss Boboc, alta capodopera muzicala. Mai este si Lora cu al ei "Puisor". Oameni buni!! trebuie sa facem neaparat ceva, suntem asaltati de non-talente! Suntem plini de Bianca-Dragusanu-made-in-China si de alte pipite care sunt promovate doar "pentru ca sani si pentru ca fund". Desi al meu sot ar interveni aici si ar spune ca sunt doar invidioasa, o sa sustin a mia oara ca nu sunt. Sustin frumosul, apreciez fetele frumoase. Nu apreciez falsitatea si kitsch-ul. Vreau sa vad femei cu personalitate, care au inteles ca a fi femeie nu inseamna doar decoltee si unghii false. Pentru ca daca asta inseamna sa fim femei, nu am evoluat deloc. Trebuie sa ni se retraga din nou dreptul la vot si la o opinie. Daca ne prezentam in continuare ca niste papusi Barbie, asa meritam sa fim tratate. Asa as fi facut eu, daca eram barbat.
Si in concluzie, muzica proasta si femeile cu cat mai putine haine domnesc. Nu asta am vrut sa facem prin revolutia din '89. Nu asta am vrut sa facem cand ne-am dorit independenta. Asa ca, zi-le tu, Pink!!

13-14

M-am gandit sa intru si eu in spiritul de turma si sa postez despre cum a fost 2013. Si o sa o fac simplu si la obiect: 2013 a fost ultimul an in care am fost copil.

dupa ani si ani, ne vom intoarce?

Am de gand sa abordez un subiect un pic mai sensibil in aceasta postare. Acela al oamenilor care se schimba, sau nu. Eu zic ca oamenii se schimba, si tocmai am fost contrazisa, cum ca nu oamenii s-ar schimba, ci prioritatile. Dar oare, prioritatile nu se schimba datorita faptului ca noi ne-am schimbat? sau cum vine treaba?
Subiectul conversatiei era "De ce oamenii cu care imparteam inainte o paine, nu mai sunt acum in viata noastra, si nu mai stim nimic de ei?"
Nu as vrea sa se simta cineva, pentru ca nu fac aluzie la o anumita persoana, ci vorbesc despre oameni in general. Este adevarat ca la un moment dat legaturile s-au rupt. Sunt de parere ca nu a fost cineva de vina, ci doar circumstantele. Sunt de parere ca e mai bine asa, nu am nevoie in viata de o multime de prieteni, care nu imi sunt cu adevarat alaturi, ci mai bine am o mana de oameni, pe care o s-o sustin pana la capat, si care stiu ca vor face acelasi lucru pentru mine. Decat sa am 7 "cele mai bune prietene", mai bine am una si cu adevarat buna. Una careia pot sa ii spun cel mai mare secret al meu, una careia pot sa ii spun ceea ce simt, la care pot sa ma duc plangand, sau razand si care stiu ca o sa ma inteleaga, sau macar o sa incerce sa faca asta, fara a ma judeca. E mare lucru. Sunt norocoasa ca lucrurile s-au intamplat asa cum s-au intamplat. Sunt norocoasa ca atat de multi oameni nu mai sunt acum in viata mea, pentru a ocupa timp si sentimente inutile, pe care mi le pot canaliza catre persoanele care fac bine existentei mele.
Sunt sigura ca exista oameni, mai multi decat pot numara eu pe degete, care sunt dezamagiti de mine si de actiunile mele. Persoane care m-au considerat prietena, poate mai mult decat am facut-o eu. Ideea e ca e bine stiut de toata lumea, inclusiv de mama mea, ca sunt destul de aspra cu oamenii din jurul meu. Nu am fost asa intotdeauna, dar de aici si ideea de la care am pornit. Oamenii se schimba, eu m-am schimbat. M-am schimbat atat de mult incat daca ma uit la filmulete cu mine de acum cativa ani, s-ar putea sa nu ma mai recunosc. Stiu ce am fost, incerc sa descopar cea ce sunt. Sunt egoista, egocentrista si petrec foarte mult timp cu mine, incercand sa-mi dau seama care-i baiul. Nu suport sa fiu judecata, si nu am suportat niciodata, pentru ca eu nu judec oamenii. Fiecare are o alegere sa ramana sau nu in viata cuiva. Multumesc celor care au facut parte din viata mea, si de buna voie nu mai fac parte acum. Le multumesc  pentru ca mi-au demonstrat ca nu sunt indispensabili si ca pot foarte bine sa functionez fara ei. Si le multumesc celor care au ramas in viata mea, chiar si in momentele in care le venea sa o ia la fuga. Va garantez ca si eu am avut momentele astea, dar prietenii vor fi prieteni. In acest moment ma gandesc la doua persoane. Sunt cei doi, care niciodata nu mi-au reprosat ca nu ne-am mai vazut o perioada de timp. Sunt cei doi cu care daca ma vad si dupa un an, o sa fim tot prieteni. Cei pe care pot sa ii sun la 3 dimineata si sa le cer o parere. Cei carora niciodata nu o sa le resping apelul. Deci va multumesc, sincer, "dragi-fosti-prieteni" ca ati iesit din viata mea, ca sa pot sa ii apreciez mai mult pe ei, chiar si dupa atatia ani. Asa ca pentru Sergiu si Flavia, va iubesc, pur si simplu!