Peste cateva ore baiatul meu face un an. Este o zi mai importanta pentru mine, decat pentru el, el habar nu are ce inseamna ziua de maine. Probabil doar se va mira ca il las sa manance tort si ca o sa primeasca o tona de jucarii. Dar trecand peste asta...iata-ma, un an mai tarziu.
Un an in care am trecut prin atat de multe...dar, vai! cat de multe! am suportat durerile cauzate de nastere, am suportat plansete interminabile, zile si luni fara somn (ba chiar am reusit sa adorm stand in fund, si m-am trezit cand m-am dus pe spate, lol!), colici, alaptare, eruptii dentare, achizii, pusee de crestere, diversificare, lovituri si cucuie la cap, anxietatea de separare, si cate si mai cate...
Am trecut prin sentimente atat de mixte incat nici nu vreau sa ma mai gandesc la ele. Am stat luni intregi in casa, singurul drum pe care il faceam era pana la parc si acolo cateva minute, ca incepea plansu'. Am schimbat garderoba. Si am mai schimbat-o o data. Si inca o data.
Am facut pentru prima data in viata mea ciorba. Si supa. Si briose. Nu le-a mancat nimeni, dar eu le-am facut.
Am observat ca viata mea nu mai imi apartine, nu mai sunt independenta, sa fac ce vreau, cand vreau, etc. Ba din contra, sa ies cateva ore cu prietenii este la fel de complicat ca un sejur in...Africa.
Si tot in anu' asta am fost martora si la lucruri minunate. Si cand zic minunate nu este o exagerare. Am vazut cum reuseste copilul meu sa prinda pentru prima data o jucarie, apoi sa o duca la gura...m-am bucurat cand a reusit sa isi duca pentru prima data piciorul la gura, si m-am bucurat si mai tare cand a reusit sa stea in fundulet. Apoi a urmat mersul de-a busilea, primii pasi, prima data cand a zis "tata", apoi prima data cand a zis "mama". Acuma cand suntem bucurosi batem "cupa" si ne luam in brate.
Peste cateva ore face baiatul meu un an...am invatat amandoi atat de multe...dar eu am invatat cel mai important lucru: ce inseamna dragoste neconditionata. No matter what.
Asa ca pentru el sa fie "La multi ani", sa invete toata viata cu aceeasi determinare pe care o are acum, sa ramana la fel de curios ,de curajos, si la fel de sincer. Daca am fi pastrat cu totii calitatile din primul an de viata...ce viata frumoasa ar fi fost!
Deci - La multi ani, copilul meu, bate cupa, ca am facut-o si pe asta!
P.S.: am citit intr-un articol, nu mai stiu pe unde, ca a face un copil este cea mai nebuneasca si mai buna idee pe care o poti avea. Si sunt de acord - este cel mai greu si mai frumos "lucru" pe care il poti face.
